Incubatorul de Idei

BMW Romania ar trebui sa astupe 5 gropi pe DN1

incubatoruldeidei — Fri, 16 Apr 2010 13:21:16 +0000

Asta e o idee care m-a amuzat initial. Dupa care nu mi s-a mai parut asa amuzanta. Ba din contra, incep sa-i dau credit cumva. Iata ce mi-a dat prin cap. Pe banda 1 la intrarea in Bucuresti, de pe podul Ikea pana in pasajul Baneasa, sunt niste canale. Celebrele guri de canal care in romania NU vor fi niciodata la acelasi nivel cu asfaltul. Toate gropile de pe sectiunea cu pricina, cu exceptia unei mici decopertari de vreo 10 mp care e intre benzile 2 si 3, sunt pe banda 1, cam prin dreptul “navei” BMW. Celebrul showroom la inaugurarea caruia am participat are cateva calitati legate de subiectul asta. Dar ele se pierd sau nu mai conteaza. Calitatile se refera la designul cladirii, unul foarte reusit, dar si la oportunitatea pe care o deschide intratorilor in bucuresti – prin cele 3-4 etaje de vitrina – de a vedea tot felul de modele (cred ca incap vreo 10-12 numai in geamurile alea). In plus, mai e ceva: o sumedenie de modele sunt pseudo-expuse in fata cladirii. Unele erau la un moment dat pe un postament, cu un mesaj publicitar de jur imprejur.

Ce se intampla acum? Gaurile sunt pe pozitie, regulamentar, in asfalt. Soferii fac slalom. Ceea ce ii impiedica sa mai intoaca, fie si pentru 3 secunde legat, capul spre BMW. Tre sa fii atent in ce groapa dai. Nu casti gura spre noua serie 3 sau spre X5-ul Winter Edition. Cand amortizoarele sufera, ti se rupe complet de masinile lui BMW, fie ele si summer edition cu 10 Xdrive-uri in cap. Pur si simplu ignori o cladire misto si niste masini care merita atentia. Pentru 5 gropi. E drept ca am remarcat surprins ca BMW nu da doi bani pe starea asfaltului nici pe breteaua aia care trece prin fata portii, dar ma gandesc ca totusi ar trebui sa incerce cumva sa re-atraga atentia publicului nu doar printr-un unipol banal si stingher de pe partea dreapta (nu stiu daca a mai remarcat cineva ca aproape involuntar mai toti soferii in sectorul respectiv se uita catre stanga, spre aeroport/avioane). Whatever, era doar o idee! Intrebarea e: eu as face-o in locul lor? Raspunsul categoric este DA!

Pe timpul grevei RATB avem voie peste refugiul de tramvai

incubatoruldeidei — Thu, 01 Apr 2010 13:10:32 +0000

… asa cum avem voie sa parcam in statia de autobuz sau sa circulam pe liniile de tramvai. Atata vreme cat RATB-ul este in greva – de orice fel, fie ea spontana, fie programata – aceasta organizatie si-a anulat, practic, existenta. Cel putin eu asa cred si mai cred ca e o idee buna sa avem voie sa ne prefacem ca NU exista refugii sau statii. RATB exista atata vreme cat autobuzele, tramvaiele si troileibuzele circula. Cand ele nu mai circula, refugiul de tramvai e o ridicatura de beton, statia e doar un loc hasurat, iar linia de tramvai este o bucata betonata cu niste fiare la vedere.

SIM-ul care incarca bateria mobilului

incubatoruldeidei — Mon, 22 Mar 2010 19:38:21 +0000

Man, nu-s fizician, asa ca e posibil sa dau “duda anului”: daca ar exista un SIM care sa poata incarca bateria mobilului ar fi cool. M-am gandit asa: raman fara baterie. Cu ultima suflare a acumulatorului, dau un SMS la operatorul meu (oricare ar fi el). Operatorul imi charge-uieste 2-3 euroi pe factura si face un trick astfel incat ii da SIM-ului meu o comanda anume. SIM-ul baga niste unde, ceva, acolo, niste microunde, ultraviolete, ultra-ciudate… baga ceva din mintea lui si… poc!… se incarca bateria. N-ai da 2-3 euro ca sa ai bateria full (sau macar partial incarcata) cand iti arde maseaua??? Eu cred ca da!

Mi-as plati televiziunea FARA publicitate

incubatoruldeidei — Thu, 11 Mar 2010 21:23:54 +0000

Ca sa nu mai fie astia rupti intre cu sau fara publicitate, frantzi in emotii si rationamente, intre public si privat, intre nevoia de bani si neputinta de a da dividende… Si pentru ca toti se lupta de fapt cu ei insisi… Mi-a venit o idee: eu mi-as plati abonamentul la o televiziune comerciala FARA publicitate. Mi-au spart creierul cu pauzele lor! Hai cu ideea: acelasi post TV sa fie oferit in 2 variante. Cea publica, asa cum e acum, cu publicitate cu tot, si cea platita, care sa fie disponibila alora care vor sa dea bani ca sa scape de pauze!

Baza de date: “Cum se pronunta corect?”

incubatoruldeidei — Tue, 09 Mar 2010 09:16:54 +0000

Este un lucru absolut necesar oamenilor care lucreaza in radio sau TV. Pentru momentele in care ajung sa pronunte nume de fotbalisti cumparati pentru 100 de euro din Nigeria, de presedinti lasati la vatra de vreo lovitura de stat in cine stie ce tara necunoscuta inca sau cand ajung la stirea despre un-oras-cu-nume-ciudat dintr-o tara indepartata.

Cum ar trebui sa functioneze aceasta baza de date?

Pai avem cateva parti implicate:

- omul care se loveste de o nevoie stringenta (“Trebuie sa citesc in stirile de diseara, dar nu stiu cum se pronunta corect un nume propriu”), care este membru al acestei comunitati profesionale. Nu toate numele proprii au pagini pe Wikipedia

- membrii acestei comunitati care locuiesc in tara respectiva – sunt tot oameni de radio si TV, oameni care au probleme de pronuntie cu numele (de exemplu cand se transfera Bănel Aciubotăriței in Ghana – pam-pam!)

- alti oameni care ajung la un moment dat cu numele respective in text si au probleme de pronuntie.

NOTA: eu vorbesc despre profesionistii din radio si tv care isi doresc sa-si faca treaba ok! Ca aia de la N24, de exemplu, nu au avut niciodata o problema sa poceasca numele.

Bun. Mecanica ar fi asa!

Eu am de zis un un nume in jurnal. Nbonmtoke. Nu stiu cum se pronunta. Il introduc in sistem. Trec numele, dau si niste detalii (ex: presedintele federatiei de Rugby din Ghotongo). Sistemul inregistreaza problema mea si o paseaza tip alerta de mail/sms membrilor din tara cu pricina (Ghotongo, ziceam). Aia se logheaza in sistem si uploadeaza fisierul audio cu pronuntia corecta, eventual in mai multe variante. Sistemul asociaza fisierul cu pronuntia solicitarii mele. Teoretic – daca nu am lua in calcul diferentele de fus orar – treaba ar putea sa mearga ca unsa. Aia uploadeaza pronuntia corecta, eu primesc alerta ca s-a rezolvat, intru, ascult si pronunt corect.

Zic ca ar merge si niste taxe de membru. Sau sa platesti daca vrei ca sistemul sa-ti trimita fisierul audio prin sms, sa-l asculti direct.

Imi cer scuze daca mai exista asa ceva si eu nu stiu.

Agenda Eco friendly

incubatoruldeidei — Fri, 05 Feb 2010 13:57:38 +0000

Asta e scurta de tot, ca sunt pe fuga! Eram cum ziceam intr-o intalnire cu vechi prieteni si viitori colaboratori si vad pe cineva cu o agenda pe care era stantzat: 2007. Bun. Logic, discutia a fost: “Cum 2007?” “Eu nu scriu mult, folosesc calendarul de la telefon. Sunt Eco-Friendly” Si atat. Dupa care, in capul meu a venit: daca tot folosim agende, nu am putea sa facem agende personalizate cu “My Company” si in loc de an sa fie, de exemplu, 2007 – 2010. Calendare pentru toti anii, la interior, plus toate jucariile (echivalentul in inch pentru centimetri e acelasi in fiecare an).

Asta ca sa utilizam mai putina hartie. Si, pana la urma, e un statement, nu?! Adica EU sunt cel care NU arunca hartie PE GEAM: am agenda pe 5 ani! Good for me!

Impotriva jafurilor armate din banci

incubatoruldeidei — Wed, 03 Feb 2010 16:32:02 +0000

In putine cazuri avem un singur angajat la ghiseu. Avem minumum 2? Atunci treaba asta poate functiona:

- fiecare angajat al bancii poarta un dispozitiv care monitorizeaza constant ritmul cardiac, pulsul, respiraria….

- cand apare spargatorul de banci, toti angajatii se panicheaza.

- aparatul suna alarma cand minimum doi dintre angajati au tulburari de ritm cardiac. stiu medicii cum suna inima unui om panicat.

Alarma n-ar trebui sa se declanseze daca unul singur dintre angajati “o ia razna de la inima”. Ca poate e bolnav sau a primit un sms de la iubit cu “te-am parasit, iti las si copiii”.

Dar, daca minimum 2 angajati o iau razna… PAC! suna alarma.

Se pot gasi tot felul de chestii care, odata devenite atipice, sa declanseze alarma. De fapt, nu stim daca sunt sau nu mecanisme din astea, in afara de celebrul “buton de panica” pe care fiecare hoț incearca sa-l tina departe de angajati. Oricum e inutil, saptamana trecuta au fost 2 jafuri in Romania. O tara unde nu sunt asa multi bani prin banci…

‘Face recon’ la magazine

incubatoruldeidei — Thu, 07 Jan 2010 23:56:01 +0000

ar fi misto. cum mi-a venit? pai cand am intrat a doua oara in ikea, in aceeasi zi. si ma gandeam ca daca aia de la receptie (absenta dealtfel) m-ar fi remarcat ca am intrat a doua oara si-ar fi putut imagina ca sunt chiar interesat de ceva. caz in care putea sa imi ofere o consultanta scurta, ca sa incline balanta deciziei. cum oamenii NU pot retine mii de fetze care intra intr-un magazin, ar putea sa-si monteze softuri care sa recunoasta faciesuri. undeva ar trebui sa ii blingane cuiva: “asta e a 2-a oara azi la noi – atacati-l!”. e posibil sa vanda ceva mai mult. dar asta e chiar o treaba quality, nu vor face astea de mass niciodata asa ceva…

Miscarea de rezistenta – Incubatorul i se potriveste

incubatoruldeidei — Tue, 08 Sep 2009 07:35:40 +0000

De ce s-ar potrivi Incubatorul Miscarii de rezistenta initiata de Jurnalul National? Pentru ca Incubatorul de idei este, la randul lui, pornit impotriva stangarii. Vrea progres, vrea sa vada pasi inainte. Se opune ideilor proaste, propune idei care macar i se par a fi bune, aplicabile. Idei care sa ajute. Idei care sa ne faca mai eficienti.

Niste sisteme pentru hypermarket

incubatoruldeidei — Mon, 07 Sep 2009 15:29:30 +0000

Pentru ca sunt utilizator de hypermarket, descopar multe chestii bune de pus la punct. O sa le pun pe amandoua la un loc, in ideea (24), nu separat. Uite cum…

1. Accesul la rafturile de sus. Pentru responsabilii de raft este un chin permanent. Nu vorbesc despre motostivuitoristii care bazaie paletii prin Metro, ci de oamenii care aseaza marfa la raft in hypermarketuri. Ajung greu pe rafturile de sus. trebuie sa aseze produsele unul cate unul, cu eticheta spre client. Se catara pe niste scari subrede. Risca sa cada. Risca sa sparga capul clientului care trece pe-acolo cand scapa ei o sticla de ceva. Iar tavanele stau aproape libere. De aceea m-am gandit la o platforma controlata remote. Esti responsabil de raftul de bauturi? Te duci acolo, apesi butonul de pe telecomanda, iar pe sina montata pe tavan se apropie scara (e nevoie de cateva, doar, in tot magazinul). Platforma vine deasupra culoarului de la raftul tau, mai apesi un buton si coboara. Urci pe ea cu tot cu produsele pentru rafturile de sus. O comanzi cum vrei. sus, jos, dreapta, stanga…. Ai rezolvat problema, nimeni nu e in pericol. Rapid si eficient.

2. Retururile de la casa. M-au ingrozit mereu. Indiferent de magazin. un pui congelat sta de vreo 2 ore intr-un cos langa casa de marcat. S-a dezghetat de tot. Curge din el apa cu sange. Nasol, iti zici, si ocolesti mica baltoaca. Numai ca se intampla ceva mult mai urat dupa aceea. Vine un angajat. Pune intr-un cos toate retururile claie peste gramada (unele magazine isi trimit cate un reprezentant de la fiecare raion sa-si culeaga marfurile pe care clientii nu si le doresc). Nu conteaza asta. Ma intorc la puiul meu congelat. Deci a stat deja vreo doua ore pe la casa de marcat. Acum se intoarce in raft. Evident, la raftul de produse congelate. Unde, de la frig, se congeleaza din nou. Eu (sau tu) vin (sau vii) a doua zi seara (povestea puiului a fost ieri). Iau din raft un pui congelat. Fara sa stiu ca ieri a facut o baie de caldura, a stat pe sub casa, s-a plimbat prin magazin. Il iau de bun. Ajung acasa, il decongelez, ignor izul de sange, il spal, il mananc si ma trezesc cu niste bube. Cool. Dau vina pe o eugenie care “mi se paruse cam ciudata la gust”, trec peste eveniment si spre weekend ma indrept spre magazin sa-mi fac cumparaturile. Ce naiba sa gatesc? Ia sa cumpar un pui congelat…

Aici, insa, mai exista si perspectiva magazinului. Din punctul de vedere al eficientizarii costurilor. In loc sa ii pun pe angajati sa alerge sa culeaga de la case “returul”, nu mai bine as face un sistem (pe sus sau pe jos) bazat pe benzi transportoare si pe coduri de bare?

Dammmmm!!! Nu e asa complicat. Codul de bare stie exact la ce raion trebuie sa ajunga produsul. Banda mi-l duce fix acolo. Dar mi-l duce pe loc, nu mai trebuie nici sa alerge cineva dupa el cu caruciorul, nici sa stea uitat pe la raft. Clientul se razgandeste, il pune intr-un loc special, banda il ia, il identifica (remember, codul de bare) si il trimite direct la raionul de unde a plecat. Ajunge instant pe raft. Nu il calca nimeni in picioare, nu sta in praful starnit de clientii care tropaie in coada la case. Mecanism instant, investitie initiala relativ mica, rezultate notabile.

Pe bune, nici 1 si nici 2 nu sunt greu de facut. Dar cred ca nu s-a gandit nimeni la asta. Pana la urma cui ii pasa de clienti?